Dacă tot sufăr de insomnie, am zis să fac ceva mai util decât să mă uit pe pereți așa că uite-mă la 3 noaptea scriind asta.
Luna august a fost una de sărbătoare la Bistrița, am sărbătorit 100 de ani de GLORIA așa că am organizat si turnee de pregătire pentru echipele noastre de junioare înscrise în competiții.
In competiția de junioare III rezervată fetelor născute 2008 – 2009 i-am avut invitați pe prietenii noștri de la Sporting Ghimbav, un club dintr-un oraș mic dar care merită toate laudele pentru că are o piramida completă cu toate categoriile de junioare, CSM Tg Mureș ( am văzut ca Primăria alocată bani serioși pentru handbal cluburilor private la concursurile de proiecte), si CSS Fagaras, o echipa foarte bine instruită, participantă la turneul final de sezonul trecut pe această categorie de varstă.
Competiția a fost una reușită, cu echipe apropiate valoric.
Ceea ce am vrut eu să vă povestesc de fapt e despre competiția din weekendul 19-21 al lunii August rezervată junioarelor II (U16), mai exact fete născute 2006 – 2007.
Pentru că în același timp a avut loc la senioare un turneu fantastic cu Metz si Ferencvaros, i-am invitat pe aceștia să vină si cu echipele lor de junioare U16. E binecunoscut ca Ungaria are centre de copii si juniori extraordinare, așa că au acceptat imediat invitația noastră, iar echipa lor de junioare U16 și-a programat un cantonament de pregătire la Odorhei și la sfârșitul săptămânii au participat la turneul destinat tinerelor handbaliste.
Ce am remarcat în cele 3 zile de turneu ? In primul rând ca 90% din jucatoarele lor arătau la fel: nu foarte înalte dar cu un tonus muscular cum nu vezi la multe din echipele de liga Națională, dar am remarcat în special bagajul tehnic individual impecabil. In cele 3 partide pe care le-am văzut, nu aș știi să vă răspund la întrebarea dacă am remarcat o jucătoare anume, sau dacă vreuna făcea ceva ieșit din comun. Le-am întrebat pe fetele mele dacă au simțit vreo diferența când au schimbat liniile si răspunsul a fost nu. 18 jucătoare, toate capabile să mentină același nivel ridicat. Cel putin 2 viteze în plus fața de toți ceilalți participanți la competiție.
Antrenor principal, secund, staff medical, team manager. Le-am urmărit cum isi scoteau din bustiere sistemul de monitorizare Polar după fiecare meci si cum isi luau susținătoarele de efort atât în timpul efortului cât si după. Și da, încă vorbesc despre o echipă de junioare 2.
Poate o să spuneți ca era echipa de junioare a unui club mare, FTC – Rail Cargo, dar o să argumentez spunându-vă că în aceeași competiție a participat si Campioana României la U16, CSM București, care a călătorit la Bistrița cu trenul, noaptea, 14 ore, cu un singur om în staff, antrenorul principal.
Așadar, câte echipe de junioare din România au mai mult de un om în staff? Câte echipe de junioare din România au staff medical? Preparator fizic? Susținătoare de efort? Educație alimentară? Psiholog? Da, știu, astea sunt condiții de lux deja. Să vă adresez întrebări conform realității din țara noastră.
Câte echipe de junioare din România au loc să se antreneze în săli regulamentare? Câte echipe sunt înscrise în competiții doar pentru a da șansa copiilor de a juca?
Rezultatele slabe de la competițiile de tineret si juniori au fost trecute cu vederea si puse în cârca antrenorilor. Ok, noi am fost de vină. Să aducem antrenori străini! De acord! Să ii aducem la LPS-uri si CSS -uri pe 2000 de lei salariu, să ii punem să aducă copii la handbal fără a putea să le ofere nimic, să ii punem să cerșească poziții de antrenament în sălile școlilor care preferă sa le închirieze ca să isi facă venituri proprii.
Si mai departe, ce a făcut țara mea pentru mine ca să devin si eu un antrenor bun ca ”aia de afara”? Că Doamne, dorința am avut cât pentru un popor. Oho, pai pot să scriu pana dimineață când mă duc la antrenament. Subiectul asta merită un articol al lui.
Ne batem cu pumnii în piept când apare câte o jucătoare cu talent nativ romanesc, crezând ca putem estompa diferențele uriașe dintre noi si țările care investesc cu adevărat în juniorii lor. Dar adevarul e că România e țara care a lăsat-o pe Miruna Pica, o stângace de 1,85m, excelenta apărătoare, sa renunțe la handbal. Mai ales când poți sa numeri pe degetele de la o mana interii dreapta de mana stânga din țara noastră: Daria Bucur (născută 1999) si Alicia Gogirla (născută 2003). Următoarea generație, lotul de tineret 2004 – 2005 nu a folosit stângace la ultima competiție oficială pe acel post.
Rămâne să ne mândrim cu sportivii care mai scot capul si ne fac mândri în ciuda faptului ca nu au parte nici de condițiile minim necesare. Vă las mai jos un moment din interviul Campionului Mondial la kaiac – canoe, Catalin Chirilă, care povestește cum se antrenează doar 3 zile pe săptămână pentru ca lacul Snagov e plin de bărcile bogatilor din zona.
“La bogati, weekend-ul începe de miercuri!” – şi-a dat seama campionul din canoe, Chirilă. El se antreneaza la Snagov, printre şalupele milionarilor care au vile pe malul lacului.
