Inainte și după naștere, toată lumea ne spune cum să creștem un copil. Ce să mănânc și ce să nu mănânc. Cum sa îl îmbrac, cât de bine e sa îl alăptez, iar mai apoi cât de rău e ca nu-l intarc! Daca stai acasă, ești leneșă, daca te duci la lucru, ești o mama rea.

Dar nimeni n-a stiut sa îmi spună cum să ma pun la loc odată ce copilul s-a născut.

Singura, cu organele mișcându-se înăuntrul meu, sâni și cusături dureroase și o ființă mică care depinde de mine pentru supraviețuire. Adevărul e ca întreaga mea lume s-a zguduit. In unele momente am fost cuprinsă de magia maternității, dar în cele mai multe zile din primele săptămâni m-am chinuit. M-am chinuit sa mă ridic din pat, sa cobor scările, sa mănânc, sa merg, sa dorm. Am fost data peste cap de furtuna hormonală de după naștere și astăzi nu mi-e rușine sa o recunosc. Mai mult, a doua zi după ce am născut am fost data la o parte dintr-un proiect căruia tot eu ii dădusem viața. Tic. A fost apasat butonul declanșator. M-am simțit in deriva. La început a fost tristețe. Se amesteca cu frustrarea si nedreptatea pe care o trăisem in timpul sarcinii, când am fost hotărâtă sa renunț la handbal, si nemulțumirea pe care o aveam fata de mine, de felul in care arătăm. Imi spuneam ca doar de atât sunt in stare. 5 luni de zile nu am găsit nimic bun in tot ceea ce făceam, si am plâns zilnic. Fără ca cineva din jurul meu sa observe. Pentru ca trăiam suferința care nu se vede.

Depresia nu arată rău.

Dar se simte groaznic.

Dereglată hormonal, extenuată, vulnerabila emotional, am ajuns după 5 luni la urgente cu dureri îngrozitoare de stomac. Dureri cum nu am mai simțit vreodată in viața mea deși am trecut prin 3 operații si am dat naștere la doi copii. După a doua noapte, am fost internată pentru a efectua investigații suplimentare, fără ca durerea sa cedeze indiferent ce calmante am luat. Anestezie, colonoscopie. Toate astea in timp ce aveam acasă o ființă mica dependenta 100% de mine.

Pana mi-am calmat mintea.

Ai grija de tine! Cere ajutor! Fii blândă cu tine si iubește-te! Optimismul este o atitudine! Invata-l!

Aș fi vrut să-mi spună și mie cineva lucrurile astea înainte să trag de mine după fiecare deziluzie și nedreptate, să ”rezist” și să nu-mi ascult nevoile emoționale și corporale. Aș fi vrut să nu mă sacrific atunci ca să nu îmi sacrific mai târziu familia și pe cei dragi în procese dureroase de conștientizare și vindecare. Aș fi vrut să îmi strig nevoile și să pun pe primul loc linistea mea.

Regret ca acum 2 ani nu m-am ridicat de la masa unde nu eram respectata și am făcut compromisul tăcerii, compromis care mi a măcinat sufletul. 

Dar astăzi mă iubesc cu adevărat și îmi dau seama ca a rezista nedreptăților și mizeriilor care mi se întâmplă sau la care asist nu este echivalent cu normalitate. 

Pentru ca lumea e plină de „profesori” care pretind că fac tot, ştiu tot, dar sunt repetenţi la educaţie şi bun simţ.

M-am bazat mereu pe forța mea și pe anduranța sufletului meu, dar cu cât înaintez în viaţă, cu atât sunt mai conştientă şi mai hotărâtă, mai tolerantă cu mine şi mai intolerantă cu tot ce nu-mi dă linişte. Mă enervează oamenii rai, cei care încearcă să-i sape pe ceilalţi în speranţa că le-o fi lor mai bine, mă irită cei care ajung sus fără merit şi fără decenţă.

Nu mai vreau sa particip la şedinţe în care se vorbeşte de nimic si de lucruri absurde. Nu mai am răbdare cu persoanele oportuniste, meschine, false.

Mă simt la jumătatea drumului și vad altfel sensul vieții. Timpul meu, timp preţios. Vreau să îl petrec lângă persoane pozitive, umane, generoase, gentile. Persoane care zâmbesc, care iubesc, care respectă, care ştiu să râdă şi să își accepte propriile defecte. Oameni responsabili şi corecţi. Oameni care nu calcă în picioare demnitatea şi bunătatea celor mai slabi. Probabil de asta iubesc sa fiu in preajma copiilor.

Astăzi ma iubesc si ma iert. Iar pe cei care mi-au făcut rău, i-am uitat.

Ești pasionata de frumusețe și vrei să îți transformi această pasiune într-o sursă de venit?
Oriflame are soluția perfectă pentru tine! Acum poți alege între a fi client VIP sau
partener de brand. Intră pe site, sau descarcă-ți aplicația, și alege opțiunea favorită!

CE ESTE WOW?

1. Faptul că ÎNTOTDEAUNA VEI BENEFICIA DE 10% DISCOUNT
   PENTRU TOATE COMENZILE VENITE DIN RECOMANDĂRILE TALE (folosind linkul
   de membru al comunității Oriflame personalizat: din toate comenzile plasate de prietenii
   care au folosit linkul tău, vei primi discount 10% ÎNTOTDEAUNA). Această abordare
   inovatoare este similară cu principiile marketingului afiliat, oferindu-ți posibilitatea
   de a câștiga recompense în timp ce recomanzi produsele pe care le iubești.
2. 15% reducere imediată la PRIMA comandă!
   

Plus o mulțime de alte beneficii:

• 25 ron bonus în portofelul virtual pentru primii 5 prieteni care plasează o comandă
  de minim 100 lei (până în iulie 2024)
• Ofertă de livrare gratuită întotdeauna dacă selectezi unul din produsele la preț
  special
• 20% reducere suplimentară pentru următoarea comandă (plasată în următoarele 3
  campanii)

Eu folosesc toate categoriile de produse de la Oriflame, de la creme pana la minunatele produse de machiaj. Hai și tu în familia Oriflame!

#OriflameRomania #ClientVipOriflame #OriflameBeautyCommunity #TheNewOriflame #ReachYourHappyPlace

15 ani de handbal din postura de antrenoare, 6 medalii de aur, 3 de argint, deținând trofee în competiții internaționale, Sarius Cup – Slovacia, EuroFest – Slovenia, Cell Cup – Ungaria, Smederevo Trophy – Serbia. Dar mai ales mii de copii care mi-au trecut prin inimă și pe care i-am făcut să viseze.

Se spune că fiecare dintre noi avem o cruce de dus. Dar parca uneori nici nu știi ce este mai important: Crucea însăși? Drumul parcurs? Destinația finală? Oamenii care ți-au fost alături și care te-au sprijinit cand ți-a fost greu?

”Născută în București acum 35 de ani, viața a avut planuri complet neașteptate cu mine. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că astăzi o să scriu despre mine din Bistrița. Pe un blog. Am fost binecuvântată sa fac ceea ce imi place: handbal. Până la 20 de ani si vreo 2 operații cu mingea in mână, în teren. Dar destinul m-a dus, la acel moment, intr-un loc care nu mi-a oferit posibilitatea să progresez ca sportivă și perfecționistă fiind, am ales să fac altceva în care să pot să devin cea mai bună. Așa a luat naștere clubul Olimpic Târgu Mureș, cel mai drag proiect inimii mele. Fenomenul care a schimbat si a dat sens multor vieți. Am dominat și câștigat toate competițiile de junioare în care am participat timp de 10 ani. Sezonul 2018 – 2019 a fost încununat cu cel mai important titlu – campioană la nivelul junioarelor I, iar o lună mai târziu, cu același lot care avea o medie de vârsta de 18 ani am ajuns până la barajul de promovare în Liga Florilor – MOL. Eu am convins cea mai buna echipa de junioare 1 din România că handbalul se joaca cu inima! Am învins un sistem și ne-am ales cu simpatia unei țări întregi.”

Asta sunt lucrurile frumoase pe care mi le amintesc din acea perioadă. Realitatea e că mi-a oferit cele mai importante lecții ale vieții mele.

Am învățat că toți au avut pe cineva care, la un moment dat, s-a îndoit de ei. Unii continua sa aibă armate gălăgioase de critici și de cârcotași gata sa strige: “ți-am spus eu!” la fiecare mic pas greșit sau eroare. Zgomotul de fond nu dispare niciodată, dar cei mai de succes oameni pe care îi cunosc au găsit o modalitate de a trăi cu acest zgomot, bazându-se pe oamenii care cred in ei si vazandu-si in continuare de telurile lor. Sunt tot mai puțini cei care sunt dispuși să se sacrifice pentru ceilalți dar satisfacția de a face bine altora și de a crea emulație in jurul tău este unică. Am suferit pentru fiecare deziluzie, pentru fiecare eșec și pentru fiecare nedreptate care ni s-a făcut, și m-am gândit să renunț de multe ori. Dar de fiecare data mi-am găsit resursele și energia să continui, chiar dacă rațiunea îmi spunea că nu merită să fac toate aceste sacrificii.

Aș schimba multe în trecutul meu. Oameni și decizii. Întâmplări și gesturi. Aș schimba cuvinte și ezitări. Aș schimba multe din tot ce am făcut. Astazi, eu mi-am gasit linistea si sunt împacată cu gândul că am făcut tot ce mi-a stat în putere. Mai mult, am primit o noua șansă sa o iau de la capăt, de data asta cu convingerea ca sunt făcută pentru meseria mea și ca Dumnezeu mi-a dat un rol extraordinar în viața asta.

„Mai mult câştigi prin iertare decât prin violenţă.”

– La Fontaine

Cum mi-a venit ideea unui botez traditional?

Cum am gândit decorul?

A zis Nasa Bogătașa sa va spun ca ea l-a gândit și aranjat (ceea ce e și adevărat). Eram ușor stresate cu gândul la cum vom putea transforma locația, aceasta fiind un SportBar, în ceva tradițional.

Am început cu baloții împrumutați de la una din fetele mele de la handbal, Teo ( și pe care i-am dus înapoi, ne-a spus ca hrănește o vaca 2 săptămâni cu ei). Photocornerul creat cu ei a fost un adevărat succes, iar terasa restaurantului a arat minunat. Niște butoaie, floarea soarelui, bujori, grâu și totul începea sa arate cum ne doream.

Muzica

Cu muzica am avut cateva emoții. Cu câteva zile înainte de eveniment am aflat ca trupa respectivă a plecat în concediu. Dar pentru ca ce e sortit sa se întâmple, se întâmplă, am găsit-o libera pe Nicoleta Sortus. Clipurile de mai jos cred ca nu mai lasă loc de comentarii despre cum a fost atmosfera.

Va mulțumim din suflet, tuturor, ca ați fost alături de noi. Ne vedem la următoare petrecere, Save the date, 24 februarie

Iată-mă, însărcinată în 36 de săptămâni, nedormind nopțile de emoție ca te voi vedea curând.

Tu ești al doilea nostru copil și voi fi sinceră cu tine – este înfricoșător. Este înfricoșător când ne gândim cum vom gestiona relația dintre tine și Claudel, care va fi deja un adolescent când tu vei începe sa întrebi despre toate. Dar, sa știi, ca el a fost cel care ne-a convins ca familia noastră are atât de multa dragoste de oferit, încât mai are nevoie de un membru. După mutarea la Bistrița, se plângea mereu ca doar el nu are un frățior cu care sa se joace, în timp ce toți colegii și prietenii lui au.

In fiecare weekend merge la shopping și iti cumpara câte o jucărie roz. Se gândește ca sigur te vei plictisi repede de ele și e important sa ai multe. De fiecare data când te miști în burtica mea, îmi aduce ceva de mâncare, ca ești micuța și ți-e foame. Bănuiesc ca ți-ai găsit deja un protector pentru toată viața. O sa fie distractiv sa văd cum te descurci când o sa vrei sa ieși la întâlniri cu băieți.

Am văzut inima ta bătând când aveai doar șase săptămâni. Corpul meu nu mai era doar al meu – era și al tău. Medicul încă nu ne putea spune dacă ești băiat sau fată, dar am știut mereu ca o sa am o Sofia a mea. Era și greu sa fi Alexandru sau Andrei, pentru ca, Claudel a ridicat stacheta foarte sus, fiind băiețelul perfect.

Intr-o zi o sa auzi glume despre cum i-a spus medicului în momentul când ne-a confirmat ca ești fetiță ca nu ai voie sa intri în camera lui! Și despre cum povestea el cu tati pe drum spre magazinul de jucării de unde ți-au cumparat o fustiță, ca noi doua o sa umplem casa de roz.

Pe Cara o cunoști deja. Doarme pe burtica mea tot timpul. Sa nu o smotocesti prea tare și sa nu ii dai toată mâncarea ta pe sub masa.

Desi am 20 de kg în plus, insomnii, grețuri, arsuri, sunt mult mai ușor de rănit din cauza hormonilor și plâng mult mai des decât de obicei, iubesc absolut fiecare secunda în care știu ca ești în burtica mea. Încă mi se pare incredibil ce binecuvântare am primit de la Dumnezeu și simt ca trăiesc un vis. O să fii perfecta!

Dar asta nu înseamnă că nu îmi fac griji uneori.

Nu avem cum să știm ce iti rezerva viitorul, dar te vom învața sā faci orice iti aduce fericire. Am încerca sa te învățăm sa nu iti pese prea mult de oameni ca sa reduci riscul de a fi rănită, dar n-ai avea de unde sa moștenești asta.

Știu că toți copiii se razvratesc și judecă la un moment dat deciziile părinților lor dar nu mă pot abține sa nu mă întreb dacă atunci când vei citi postarea asta mă vei considera o mamă bună.

Te voi învață sa ai grija de sufletul, inima și mintea ta și sa păstrezi relații doar cu oameni veseli. Cei nemulțumiți și pesimiști te vor trage la pământ. Sa razi cât mai des, tare și mult. Sa te înconjori cu tot ceea ce iubești. Fie ca este vorba de familie, animale, plante, hobby-uri. Sa crezi mereu în tine și sa nu permiți nimănui sa te abata de la idealurile tale.

Dar cel mai important, te voi învăța că nu ești niciodată singura.

Abia așteptam să ne întâlnim, Ana Sofia.

Cu dragoste, mami

”Inima are un câmp de 5 ori mai mare decât creierul. Când vrei ceva cu adevărat, trece-l prin inima.”

Nu mai știu unde am citit asta, cândva de mult, dar mi-a rămas citat de viață. Cred ca v-am mai povestit că am un panou de dorințe. De la poze cu pantofi, genți, excursii până la poza asta. Visam de când eram adolescentă că o să am o fetiță. Și a venit Claudel, copilul perfect: bun, empatic, deștept, plin de viață și de iubire. După ce ai atins perfecțiunea sau ai câștigat cel mai mare trofeu posibil, nu-ți mai vine sa intri în competiție. Asta și dragostea nebună pentru handbal m-au făcut să amân în fiecare an.

”Anul asta trebuie să câștigăm la junioare 3,după la 2, 1.” N-aveam timp. Am trăit decepții cât pentru o viață de om, dar n-am regretat nici o secunda tot ce am făcut pentru ca satisfacția de a face bine altora e unică și putini oameni au parte de ea.

Când am pierdut o persoană apropiată sufletului meu, mi-am dat seama că necazurile ți le împarți doar cu familia.

Dar copiii nu vin când dorim noi. După ce ne-am mutat la Bistrița, Claudel îmi povestea tot timpul cum toți colegii lui au frățiori cu care să se joace și doar el e singur. Renunțasem, cel putin declarativ sa mai cred ca o sa fiu mama a doi copii, dar n-am încetat niciodată sa sper. Pentru ca Dumnezeu mi-a dat întotdeauna, dar intotdeauna ceea ce mi-am dorit. Și când nu a făcut-o, mi-a pregătit ceva mai bun în schimb.

Eram în cantonamentul echipei Naționale, la Campionatul Mondial, când intr-o noapte am visat ca aveam o fetita. Obișnuiesc sã am coșmaruri sau vise care mă răscolesc cand sunt stresată așa ca nu am băgat neaparat în seama. După 2 zile mi-am făcut totuși un test de sarcina. Ziua următoare încă 2. M-am tot gândit dacă sa spun cuiva, dar mi se părea ireal, și mi-era teama. Visul meu e real și astăzi, după 6 luni.

Nu am obținut nimic ușor și fără muncă în viața mea, deși am o față și un corp (în concediu momentan) care mă puteau ajuta. Pentru că, în lumea în care trăim, o femeie are dreptul sa fie drăguță și frumoasă dar în nici un caz sa aibă păreri. O femeie are dreptul sa fie sexy dar în nici un caz și inteligentă. Așa că, cu încăpățânarea specifică mie, am ales întotdeauna sa fiu exact cine îmi doresc sa fiu și sa fac lucrurile exact cum gândesc eu ca trebuie făcute.

Uite-mă astăzi, binecuvântată de Dumnezeu cu viață în pântecul meu și cu împlinirea imensă ca las încă una ca mine pe pământ.

Doamne, iti mulțumesc!

În fiecare 13 mai, al fiecărui an, la ora 11.00, mă sună mama. Anul asta a zis chiar și ea ca au trecut cam mulți ani de când face asta ( *feeling old).

Viața mea la 34 de ani arată diferit de cum mi-o imaginam la 16. Nu e mai rea sau mai bună. E doar altfel. N-aș putea să zic, că atunci nu știam ce vreau, pentru că am fost un copil atât de îndrăgostit de handbal, încât am știut de la 10 ani care o sa fie drumul meu.

Îmi propusesem să am în sfârșit o zi în care pur și simplu să nu fac nimic, probabil din cauza perioadei foarte agitate și încărcate pe care am avut-o. Sau din cauza vârstei! ( observati ca folosesc tot mai des scuza asta )

Mi-am comandat un șezlong, cu gândul că o să fac plaja toată ziua, dar și o masa mare pentru grădină, în cazul în care primesc vizite surpriză. Adevărul e că am crescut intr-o familie în care nu pierdeam nici o ocazie să sărbătorim.

Ca orice om la varsta mea, am adormit înainte de 12 noaptea, dar m-a trezit Maria. Habar n-am ce am făcut atât de bine în viața mea să o merit, dar mă bucur în fiecare zi de bunătatea și energia ei pozitivă.

După ce am terminat cu antrenamentele, am ajuns acasă și m-am întins la soare. Pentru 5 minute. Fetele mele mici sunt mereu puse pe surprize ( și pe petrecere), așa ca nu puteau rata ocazia să mă emoționeze.

Vineri am petrecut cu fetele mici, sâmbătă cu cele mari iar duminică cu prietenii. Și m-am bucurat de fiecare mesaj sincer primit. Vă mulțumesc vouă, tuturor celor care v-ați gândit la mine.

P.S: am devenit experți în prăjit grătare Secretul e focul continuu.

Ce îmi doresc de ziua mea, la 34 de ani

Au trecut mai bine de 2 ani de la dezamăgirea trăită la Tîrgu Mureș, dezamăgire cauzată nu de oamenii politici care au distrus cel mai frumos și sincer proiect pe care l-au avut vreodată, ci de copiii pe care i-am legat la șireturi și cărora le-am modificat cursul vieții. Oameni cărora le-am dedicat cea mai importantă parte a vieții mele și pentru care nu m-am dat înlături de la nici un sacrificiu. Iubirea ne expune sufletele și ne face vulnerabili.

În sfârșit realizez că lucrurile astea spun de fapt mai multe despre mine, decât despre ei. Astăzi sunt al naibii de mândră de mine ca nu am renunțat sa cred în oameni și nu am renunțat sa iubesc. Trăirile mele sa fie lecție pentru voi toți că Dumnezeu ne ia ceva, pentru a ne da înzecit înapoi.

Anul ăsta am primit tot ce mi-am dorit și infinit mai mult. Viața a fost generoasă cu mine: sunt sănătoasă, iubită și fericită. Cele mai multe urări de la cei apropiați au fost sa nu mă schimbe nimeni și nimic. Înseamnă enorm pentru mine. Îmi doresc să rămân sănătoasă și pasionată de ceea ce fac și să mă bucur de orice are Dumnezeu pregătit pentru mine.

„Ziua mea” a ținut de fapt 3 zile și 3 nopți, ca în povesti. Și când vă tot ziceam că eu de fapt sunt o prințesă ….

Am spus-o de multe ori și o las și mărturie scrisă aici: Unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat este ca sunt FEMEIE!

In lumea în care trăim, dacă ești femeie, ai voie să fii drăguță și sexy. Dar să nu te arăți și deșteaptă! Nu ai voie să ai opinii.

• Ești scunda? Poartă tocuri!
• Ești înaltă? Nu ai voie să fii mai înaltă decât bărbații.
• Nu ai sâni? Poate o să-ți crească!
• Ai sâni? Acoperă-te!
• Ești slabă? Mănâncă ceva!
• Ești grasă? Înfometează-te!

Nici transformarea mea intr-o femeie n-a fost prea ușoară. Am fost un copil când m-am apucat să antrenez. Un copil plin de pasiune. Și a trebuit să mă maturizez forțat pentru ca aveam alți copii care mă priveau, dar mai ales pentru ca aveam în spate o lume plină de prejudecăți și de reguli care mă făceau mereu să simt că ceea ce îmi doresc eu să fiu nu e ceea ce trebuie să fiu.

Acum îmi vine sa rad când îmi amintesc că la un moment dat nu eram potrivită să antrenez pentru că… purtam blugi rupți. Mai târziu era o problema că purtam.. colanți. Acum vreo 2 ani cică eram prea preocupată de aspectul meu fizic. Și cât am suferit de fiecare data că nu înțelegeam dacă e o problemă cu mine și felul meu de a fi.

Nu, nu era. Blugii rupți erau exact ce trebuia să port la vârsta pe care o aveam atunci. Colanți port și astazi, și din fericire mi-am păstrat și obiceiul cu par perfect, mă spăl tot din 3 în 3 zile, ca mi se strica buclele. Hahaha!

Dar a venit și ziua în care m-am iertat. M-am iertat pentru tot ce nu am reuşit să fiu, dar şi pentru ceea ce am fost deşi nu ar fi trebuit.

Probabil din cauza faptului ca înaintez în viaţă, sunt tot mai conştientă şi mai hotărâtă, mai tolerantă cu mine şi mai intolerantă cu tot ce nu-mi dă linişte.
Nu mai am voinţă să-mi pierd timpul în preajma persoanelor negative, persoanelor pline de sine şi de prostie. Nu mai am timp de pierdut cu persoane mature care se comportă ca nişte copii răsfăţaţi. Vreau să trăiesc lângă persoane pozitive, umane, vreau persoane care zâmbesc. Care iubesc. Care respectă. Care ştiu să râdă şi să accepte propriile defecte. Oameni responsabili şi corecţi. Oameni care nu calcă în picioare demnitatea şi bunătatea celor mai slabi.

Cei mai puternici oameni pe care ii cunosc sunt femei.

Mă iert pentru că n-am avut curaj să fiu eu însumi, să trăiesc liber și asumat. Dar astazi am tot curajul din lume. Ca uite cine mă privește

Cred ca v-am mai spus ca am nevoie de pacea aia interioară ca sa scriu lucruri frumoase și acum realizez ca probabil nu am avut-o o perioada.

V-ați întrebat vreodată în ce fel ne influențează gândurile noastre viața?

Energia emisă de gândurile noastre isi caută în drumul ei o alta energie cu care sa vibreze, după principiul „cine se aseamănă, se aduna”. Intre oameni exista un schimb permanent de energie.

Săptămână trecută m-am întâlnit cu Horatiu și Michela, colegii mei de la echipa Națională și am avut sentimentul ala de „acasă”. Mi-a fost dor de ei, de noi, și de cine sunt eu când sunt cu ei. Așa ca am căutat printre amintirile din vara petrecuta împreună și am găsit clipul asta.

Habar n-am unde duce drumul meu mai departe, dar sunt recunoscătoare ca am trăit momentele astea.

„Putem trai fara un caine dar nu merita efortul.” 

Mi-au plăcut mereu animalele și am copilărit având o mulțime de căței. Când m-am mutat la Tîrgu Mureș, la 18 ani, am luat cu mine un pui de Bichon, Picu, care astăzi isi petrecere batranetile la București în compania unei pisici, după ce o viață întreaga le-a fugărit. A mâncat multe aripioare de la McDonalds pana mi-am dat seama ca prima data trebuie sa învăț sa am grija de mine ca sa pot fi responsabila pentru un alt suflet.

La câțiva ani după am avut-o pe Bella, primul nostru copil, un Yorkshire terrier, care dormea între perne și era nelipsit oriunde mergeam. S-a îmbolnăvit în anul în care s-a născut Claudel, și a avut nevoie de o intervenție chirurgicală în urma căreia n-a supraviețuit.

„Cainele este singura fiinta de pe Pamant care isi iubeste stapanul mai mult decat pe el insusi.” (Josh Billings)

Cred ca toată lumea stie și despre responsabilitățile care vin la pachet cu bucuria de a avea un caine. Trezitul de dimineata, plimbările, de mai multe ori pe zi, indiferent de vreme, ca ploua, ca ninge, ca te topești de cald.

Prima luna cu Cara am dormit rău și putin. Se trezea de cateva ori pe noapte și trebuia sa o duc afara în brațe. De multe ori nici nu-mi deschideam ochii, coboram în pijamale, pe bajbaite.

Întâlnirea cu Cara

Claudel iubește animalele și isi dorea un cățel sau o pisica de când era micuț, micut. După ce ne-am mutat la Bistrita și am găsit niște vecini cu un cățel foarte drăguț, a devenit tot mai insistent: și-a pus dorința de ziua lui, i-a scris lui Moș Crăciun. Am început sa caut informații despre rase de câini.

El isi dorea un partener de joaca, așa ca pomeranianul la care visam eu nu părea o varianta prea buna.

”Ce este destinat sa se intample,se va intampla. Ce iti este scris sa fie al tau,va fi oricum.”

Intr-o dimineață, la testarea Covid cu echipa, deschid subiectul căței. Și culmea, cu un stăpân de pomeranian care avea de asemenea și un brac german adult, proaspăt devenit tatic. Restul povestii cred ca a devenit evident.

Părinții Carei sunt doi căței foarte inteligenți, excelenți la vanatoare. Mai jos o aveți pe ea

Intr-un studiu științific realizat de un student al Universităţii Azabu din Japonia s-a demonstrat că doar uitându-te la câinele tău, organismul va produce mai multă oxitocina, substanţă care este cunoscută drept hormonul fericiriii. Acest lucru previne depresia şi, în general, favorizează energia pozitivă.

Câinilor nu le pasă cum arăţi sau de cât de bine te îmbraci, ei te iubesc necondiţionat pentru ceea ce eşti şi acest lucru, pe lângă simpla lor prezenţa în casă ta, îţi va influenţă viaţă în mod pozitiv.

Nu am fost niciodată o persoana matinala, dar de când o avem pe Cara abia aștept dimineața. Iubesc sa ii văd fata când mă trezesc. Sau dacă nu doarme cu mine, sa ii aud codita cum lovește toate dulapurile și caloriferele din casa. Nu mai vorbesc de pupături, se urca efectiv pe capul meu si nu se oprește din pupat pana nu mă dau jos din pat.

Iubesc cum se manifestă cu aceeași bucurie de fiecare dată când vin acasă sau efectiv când intru în casă, chiar dacă s-a mai bucurat și cu 1 minut în urmă. 

Cred ca fiecare cățel isi alege omul. Ei bine, omul Carei e Claudel. A devenit partenerul lui de joaca preferat. Fotbal, alergare, lupte, sărit în trambulina, ea e mereu disponibilă pentru orice are el chef. Plânge când iese afara fără ea.

Iar pentru Claudel, cea mai buna metoda de responsabilizare. Se trezește fericit în fiecare dimineață, iar primul gând e la ea: o duce afara, verifica dacă are apa, mancare. Face liniște când doarme, sa nu cumva sa o deranjam.

Acum o săptămână l-am lăsat sa meargă singur la shopping. L-am dus la mall și l-am așteptat cuminte în mașină. A cumpărat o jucărie pentru el de la Noriel, iar de la magazinul de animale, pentru Cara, un os comestibil și o minge roz. Lectia altruism, checked!

Bun venit în viață noastră, Cara! promitem sa te iubim pentru totdeauna…..