Despre Mihaela Evi

Născută în București acum 33 de ani, viața a avut planuri complet neașteptate cu mine. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că astăzi o să scriu despre mine din Bistrița. Pe un blog. Am fost binecuvântată sa fac ceea ce imi place: handbal. Până la 20 de ani si vreo 2 operații cu mingea in mână, în teren. Dar destinul m-a dus, la acel moment, intr-un loc care nu mi-a oferit posibilitatea sa progresez ca sportivă și perfecționistă fiind, am ales să fac altceva în care să pot să devin cea mai bună. (Ce copil răsfățat!) Așa a luat naștere clubul Olimpic Târgu Mureș, cel mai drag proiect inimii mele. Fenomenul care a schimbat si a dat sens multor vieți. Am trăit in 3 orașe si pe toate le pot numi astăzi acasă. M-am mutat, pe rând, din dragoste pentru handbal, din București în Târgu Mureș și din Mureș în Bistrița.

Am realizat chiar și minuni.

Am iubit copiii din prima clipă când am început sa lucrez cu ei. În 2012 visul meu a devenit miracol. Claudel e astăzi puterea mea de a merge înainte, de a zâmbi, de a visa, de a spera. E prietenul meu cel mai bun. Un copil sensibil, cuminte si frumos. Iar Claudiu, cel care avea sa intre in viata mea acum 14 ani, mi-a devenit partener de viata, de idei si valori, și continuă să mă suporte și astăzi.

Am învățat că toți au avut pe cineva care, la un moment dat, s-a îndoit de ei. Unii continua sa aibă armate gălăgioase de critici și de cârcotași gata sa strige: “ți-am spus eu!” la fiecare mic pas greșit sau eroare. Zgomotul de fond nu dispare niciodată, dar cei mai de succes oameni pe care îi cunosc au găsit o modalitate de a trăi cu acest zgomot, bazându-se pe oamenii care cred in ei si vazandu-si in continuare de telurile lor. Sunt tot mai puțini cei care sunt dispuși să se sacrifice pentru ceilalți dar satisfacția de a face bine altora și de a crea emulație in jurul tău este unică. Am suferit pentru fiecare deziluzie, pentru fiecare eșec și pentru fiecare nedreptate care ni s-a făcut, și m-am gândit să renunț de multe ori. Dar de fiecare data mi-am găsit resursele și energia să continui, chiar dacă rațiunea îmi spunea că nu merită să fac toate aceste sacrificii.

Astazi, eu mi-am gasit linistea si sunt împacată cu gândul că am făcut tot ce mi-a stat în putere. Mai mult, am primit o noua șansă sa o iau de la capăt, de data asta cu convingerea ca sunt făcută pentru meseria mea și ca Dumnezeu mi-a dat un rol extraordinar în viața asta.